CONTRASTE CROMATICE

  • CELE 7 CONTRASTE CROMATICE

    Vorbim de contraste atunci cand putem constata diferente sensibile comparand doua culori. Atunci cand aceste diferente ating un punct maxim, vorbim de contraste de opozitie sau contraste polare (cald-rece, alb-negru, mic-mare). Johannes Itten a scris un important studiu despre culoare in care repertoriaza 7 contraste:
    1. Contrastul culorii in sine
    2. Contrastul clar-obscur
    3. Contrastul cald rece
    4. Contrastul complementarelor
    5. Contrastul simultan
    6. Contrastul de calitate
    7. Contrastul de cantitate
    1.CONTRASTUL IN SINE AL CULORII Este cel mai simplu dintre cele 7 contraste. Pentru a-l reprezenta folosim culori pure, luminoase, cu intensitate puternica.  Galbenul, rosul si albastrul sunt expresiile cele mai puternice ale culorii in sine, asa cum negrul si albul reprezinta extremele contrastului clar-obscur. Pentru a reprezenta acest contrast ne trebuiesc 3 culori net diferentiate. Rezultatul va fi multicolor si puternic. Forta de expresie a contrastului se diminueaza pe masura ce culorile folosite se indeparteaza de cele 3 culori primare. (de exemplu: culorile secundare: portocaliu/verde/violet si culorile tertiare)          

2.CONTRASTUL CLAR-OBSCUR

Pentru artisti, albul si negrul sunt cele mai puternice mijloace de expresie pentru clar-obscur. Albul si negrul sunt total opuse din punctul de vedere al efectelor produse; intre cele doua extreme se desfasoara domeniul tonurilor de gri si a tonurilor colorate. Griul din mijloc este o culoare silentioasa, prin neutralitatea sa. El se animeaza doar in apropierea altor culori. El poate sevi de legatura neutra intre opozitii violente de culoare. Adaugand negru sau alb, culoarea isi pierde din intensitate. Daca examinam cercul cromatic, vom vedea ca galbenul este culoarea cea mai deschisa, iar violetul cea mai intunecata. Aceasta inseamna ca intre aceste culori exista contrastul clar-obscur la cea mai puternica intensitate.
  3.CONTRASTUL CALD-RECE Este cel mai stralucitor contrast. In coltul drept al axei galben/violet, pe cercul cromatic, se gasesc culorile rosu-oranj (care e cea mai calda culoare), si bleu turcoaz (care e culoarea cea mai rece). Juxtapunerea acestor doua culori ne da contrastul cald-rece cel mai puternic.       Culori reci: Violet, bleu-violet, bleu-turcoaz, bleu-verde, verde   Culori calde : Galben, oranj, rosu-oranj, rosu, rosu purpuriu O departajare atat de transanta poate deveni insa sursa de erori… Intr-adevar, efectul de cald sau rece variaza daca culorile contrasteaza cu tonuri mai calde sau mai reci. (Un ton rece va parea mai rece pe un ton cald decat pe un ton rece, cu atat mai rece cu cat fondul va fi mai cald) Putem defini caracterul culorilor reci si calde dupa alte criterii:
  • Cald/ rece
  • intunecat / insorit
  • linistitor / excitant
  • Fin / grosolan
  • Aerian/ terestru
  • Indepartat / apropiat
  • Usor / greu
  • umed / uscat
Culorile calde par sa avanseze, culorile reci par a se retrage!   4. CONTRASTUL COMPLEMENTARELOR

Acest contrast implică contrastul din cadrul unei perechi de complementare. Acestea sunt:roșu-verde

,    portocaliu-albastru ,galben-violet. Fiecare dintre perechi conține o culoare caldă și una rece. Fiecare pereche conține o culoare închisă și una deschisă (cu excepția perechii roșu-verde care au valori egale). Practic, când combinăm două culori complementare aducem în ecuație fiecare componentă cromatică a întregului spectru. Însă, armonia cromatică nu se rezumă la a folosi roșu lângă verde, ci de a reuși să se armonizeze proporțiile și tonurile fiecărui spectru în parte.

5.CONTRASTUL SIMULTAN

Contrast legat de contrastul complementarelor. Pentru o anumita culoare ochiul nostru cere in mod simultan culoarea complementara si o produce el insusi daca nu ii este data. Deoarece culoarea creata in mod simultan nu exista in mod real, ci e creata doar de ochi, ea duce la o senzatie de iritare si vibratie a carei forta se schimba in mod constant. Culoarea de baza pare sa se diminueze in intensitate dupa o anumita perioada, ochiul oboseste, in timp ce impresia data de culoarea creata in mod simultan devine mai puternica. Aceasta se poate intampla intre un gri si o culoare principala, intre doua culori pure si de asemenea intre griuri. Contrastul simultan se produce si intre doua culori pure care nu sunt total complementare, fiecare dintre aceste doua culori, incearca sa o respinga pe cealalta catre complementara sa, si de cele mai multe ori, ambele isi pierd caracterul obiectiv si real. Pentru a minimiza efectul contrastului simultan, puteti adauga o mica cantitate  dintr-o culoare, in culoarea adiacenta, anuland astfel efectul.
  • Rosul creaza verdele
  • Verdele creaza rosul
  • Portocaliul creaza albastrul
  • Albastrul creaza portocaliul
  • Galbenul creaza violetul
  • Violetul creaza galbenul
Exemplu: (nuanța de maro alaturată nuanței pale de albastru o percepem mai caldă decât în cazul în care am privi-o de sine stătătoare).   6.CONTRASTUL DE CALITATE Prin contrastul de calitate se intelege gradul de puritate sau de saturare al culorilor. Este opozitia intre o culoare saturata si luminoasa si o culoare terna fara stralucire. O culoare poate fi rupta cu ajutorul albului. Galbenul devine rece. Violetul da impresia de veselie. Albastru nu se schimba. O culoare pura poate fi rupta cu ajutorul negrului. Galbenul da un verde bolnavicios. Violetul se pierde in gol. Carminul da violetul. Albastrul isi pierde din luminozitate. Verdele adminte mai multe modulatii decat alte culori. O culoare pura poate fi rupta cu ajutorul griului. Culorile amestecate cu gri devin mai mult sau mai putin neutre. O culoare pura poate fi rupta cu ajutorul complementarei sale. Exemplu: (nuanțele culorii roșii în două nuanțe diferite alăturate unui petec mic de verde saturat crează un exemplu bun de contrast de calitate).

7. CONTRASTUL DE CANTITATE

Acest contrast este ușor de înțeles și de aplicat. Este vorba despre combinații de culori pe suprafețe diferite ca întindere. Practic, în proporțiile potrivite, oricare două sau chiar trei culori pot funcționa armonios. Pentru a înțelege acest tip de contrast este necesară cunoașterea în prealabil a contrastului de calitate. Exemplu: (într-o proporție mică, roșul devine acceptat în masa întinsă de culori pale)

This page is waiting for your comment.

Comments are closed for this page.